scurgerea timpului

 

Mai de mult, timpul avea tot timpul două limbi cuminţi de şarpe care să stea de şase.

după un timp însă, limbile s-au ascuţit şi s-au revoltat împotriva serviciului lor plictisitor efectuat oră de oră în cadrul corporaţiei ceasului. li se părea că minutele se scurg din ce în ce mai greu şi că nu au viaţă personală. limbilor le stătea pe limbă o revoltă.

începuseră să-şi dorească mai mult decât să se întâlnească o dată la 60 de minute. în restul timpului, limba lungă îi făcea o curte de 59 de minute şi 59 de secunde limbii scurte, dar nu era suficient. timpul nu mai avea timp să respire.

drept urmare, la un moment dat, timpul s-a revoltat şi s-a topit din dragoste sau din încălzire globală, iar materia ceasului s-a scurs aşa cum se scurgea timpul odată, pierdut.

 

~ by decefierbeoanainmamaliga on September 8, 2011.