litere plouate

•September 26, 2013 • Leave a Comment

nu mai știu să scriu am uitat alfabetul literele stau întinse la uscat a venit peste ele potopul le storc pe fiecare în parte iese clor și dero ieftin un pliculet de balsam și le bag pe rând într-o mașină uriașă de spălat în aceeași în care mi-am aruncat creierul murdar butonul de stoarcere nu mai funcționează literele îmbibate de spumă sunt din ce în ce mai grele le ridic le scap pe jos din ce în ce mai grele nu pot să le ridic spăl pe jos cu ele alunecate târâte literele mele au ajuns un mop cu 7 șapte capete alunecă pe apa sâmbetei duminică stau cele mai cuminți literele mele se gândesc să meargă la biserică să se spovedească nu iese nimic au muțit nu scoate nimeni nimic din ele. nimeni nu mai scoate nimic din literele mele.

 

Jennifer Collier

•June 30, 2013 • Leave a Comment

in ultima vreme ma tot suna amintiri anonime, ridic receptorul, aceeasi voce: “I know what you did last summer”…

 

art-surrealism-girl-boat-fish-dolphin-sky-sea

 

 

 

 

 

Simfonia pisicilor

•April 10, 2013 • Leave a Comment

Pisicile fac muzica

cand respira prin portativul cu o mie si una de mustati

si isi onduleaza prin coada, bagheta de dirijor, notele din to(r)ccata and fugue.

Andy_Prohk

Foto: Andy Prohk

gura mea… balaur cu sapte capete

•March 20, 2013 • Leave a Comment

doua timide, plecate
doua balbaite, cu limbi straine care se-ncurca una pe alta
trei acide a cate sapte creiere din pacate capitale

 

gura mea, un balaur cu sapte capete care stau la coada

uneori, politicoase, isi asteapta cuvantul pe scaun, la cap

alte ori stau toate in picioare  sa se calce.

 

daca la inceput a fost cuvantul,

cuvantul meu a fost impartit in sapte silabe nevrotice

doua tacute

doua tremurate

trei otravitoare.

 

Mark Ryden

Foto: Mark Ryden – “The tree show”

de-a inghetu’

•December 29, 2012 • Leave a Comment

sunt fetita cu chibrituri si astept cu mana intinsa o mana intinsa.

piromana orfana echilibrului.

dorm pe presuri la fiecare intrare

ajung tarziu si latru la hotii de bibelouri.

 

ca_sa ma incalzesc, ard chibriturile in mine

unul dupa altul, visele imi troznesc crapate

si mor la usa ca bebelusii parasiti in fata unei sonerii

a carei usi intarzie sa se mai crape.

 

visele nealaptate mor in scutece

putrezesc in necuvinte. leganate.

Michael Manalo

foto: Michael Manalo

urme

•August 12, 2012 • Leave a Comment

am cunoscut oamenii-buldozer pe care nu i-am găsit în niciun dicţionar.

am un clasor cu pagini surdo-mute, un manual în care i-am trecut după iniţială.  îl răsfoiesc când mă împiedic ca să nu stau în ghips toată viaţa.

oamenii-buldozer sunt oamenii care fac teatru de păpuşi în coşmarurle mele.

mi-am luat dintr-un second-hand un costum de cosmonaut prin care să nu pătrundă. buzunarele-i sunt sparte, oamenii-buldozer mă apucă de şolduri şi mă remorchează.

cochilia mea are ferestre lăsate deschise pentru aerisire. ferestre prea largi, camere prea înguste. în cochilia mea nu încap oamenii-buldozer. ajunge praf de scoică pe care turiştii vieţii mele îl vând magazinelor chinezeşti de suveniruri.

imagine: Gyuri Lohmuller

pass word

•July 29, 2012 • Leave a Comment

taci,  îmi spun, şi-nghite-n sec_s. unele lucruri nu se vor schima niciodată…

sunt oameni, îmi spun, la fel de buimaci ca şi tine.

tu, adică eu, prada lor preferată, vânătorul cu puşca îndoită, iepuroaica în haine de doliu, scroafa mistreţ cu pregătire intelectuală de căprioară, mă adap din apele nespălate şi am pretenţia să fii curat ca un cerb.

viaţa mea are amintiri handicapate.  extrag  lunar din dezamăgiri pensia pentru invaliditate emoţională.

am o boală grea: nu pot să pun pe hartie ce mă roade. e un fel de sida, luată prin sânge sau sex.

imagine: consciousspace- deviantart